Nu contestă nimeni că există locuri deosebit de frumoase în lumea întreagă, munţi cu cascade şi ape repezi şi limpezi, staţiuni pentru toate vârstele, plaje de un auriu încântător, delte, lacuri, etc. Cu toate acestea, locurile care pot oferi linişte sufletească şi unde oricine simte că se regăseşte pe sine şi este în comuniune cu Dumnezeu, sunt Sfintele Mănăstiri şi biserici româneşti.

Predecesorii noştri - bravi înaintaşi - ne-au lăsat drept moştenire multe asemenea biserici şi mănăstiri. Un număr impresionant de mănăstiri se află în Bucovina – plaiul acela binecuvântat de Dumnezeu din partea de nord-est a ţării noastre. Ştefan cel Mare – omul care a luptat pentru ţărişoara lui dragă - Moldova – sfătuit în cele mai grele încercări de duhovnicul său – Pustnicul Daniil Sihastrul – a ridicat drept mulţumire, după fiecare victorie obţinută, câte o mănăstire.

Sfânta Mănăstire Voroneţ se numără printre mănăstirile ridicate de domnitorul moldav, alături de Humor, Putna, Arbore, Suceviţa, Moldoviţa, Dragomirna, etc.

Ridicată la 1488, din mila lui Dumnezeu, această Mănăstire poartă hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe – 23 aprilie.

Aşezată în judeţul Suceava, pe dealul Gura Humorului, într-un loc de vis, Mănăstirea Voroneţ – sfânt loc de rugăciune – îndeamnă la pace şi oferă oricărui localnic sau turist, linişte şi împăcare sufletească.

Biserica Mănăstirii Voroneţ nu este mare ca dimensiuni, dar este reprezentativă pentru stilul arhitectonic moldovenesc. Scenele picturii exterioare, realizate de Grogorie Roşca, pe un fond albastru – sunt de o frumuseţe rară şi au creat sintagma “albastrului de Voroneţ”.

Această mănăstire a fost denumită şi “Capela Sixtină a Orientului” pentru marea lucrare de pe peretele de apus – Judecata de Apoi. Este o compoziţie uriaşă atât ca dimensiuni cât şi ca încărcătură de simboluri religioase ortodoxe. Compoziţia este conservată extraordinar, pe fondul minunatului “albastru”. Cuprinde trei registre în plan vertical şi cinci orizontale. Pânza Timpului, întinsă de grupuri de îngeri străjuiţi de Arhanghelii Mihail şi Gavriil, coexistă cu cele 12 semne zodiacale. Creatorul tuturor celor văzute şi nevăzute se află în mijloc, dedesubt fiind Sfânta Fecioară şi Ioan Botezătorul. Mai jos se află scena în care Sfântul Duh – în chip de porumbel – aşezat pe Cartea Sfântă întregeşte Sfânta Treime. Scena capătă accente dramatice când cei păcătoşi vor fi aruncaţi în focul veşnic datorită faptului că păcatele au atârnat greu pe talgerul balanţei.    

Imaginea cu Dumnezeu în centru, flancat de Sfânta Fecioară Maria şi de Ioan este o preluare a icoanei “Deisis” de deasupra uşii de la intrare. Dumnezeu îi priveşte pe toţi cei care intră, iar Maria Fecioara şi Ioan Botezătorul, mijlocesc iertarea pentru noi, oamenii.

Pe faţada sudică sunt înfăţişate scene din viaţa Sfântului Nicolae şi a Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, iar pe peretele din stânga uşii, Sfântul Daniil Sihastrul, Mitropolitul Grigorie Rosea şi Sfântul Gheorghe omorând balaurul. În dreptul pronaosului se găseşte arborele lui Iesei – genealogia terestră a Mântuitorului Iisus Hristos. În pronaos se alfă mormântul Sfântului Daniil Sihastrul, primul stareţ al Mănăstirii Voroneţ.

În Sfânta Mănăstire Voroneţ se păstrează stranele, lespezi funerare, precum şi catapeteasma din lemn de tisa aurit.

La fel ca şi alte mănăstiri, Mănăstirea Voroneţ îndeamnă la reculegere şi încântă inima şi mintea omului care ajunge acolo.